- un lucru grozav
- something awful / likea whackerv. şi \un lucru grozav mare .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
un lucru grozav
Look at other dictionaries:
grozăvie — GROZĂVÍE, grozăvii, s.f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situaţie, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (concr.) Lucru sau fiinţă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea… … Dicționar Român
folie — FÓLIE1, folii, s.f. Foaie subţire din material plastic din care se confecţionează pelerine, umbrele, etc. – Din germ. Folie, it. foglia. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FOLÍE2, folii, s.f. (fam.) Veselie (zgomotoasă), grozăvie,… … Dicționar Român
grozăvenie — GROZĂVÉNIE, grozăvenii, s.f. (pop. şi fam.) 1. Faptul de a fi groaznic; aspect groaznic, situaţie groaznică. 2. (concr.) Lucru sau fiinţă înfricoşătoare. 3. Faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea unui lucru cu… … Dicționar Român
groaznic — GROÁZNIC, Ă, groaznici, ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); grozav, înfricoşător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial)… … Dicționar Român
groază — GROÁZĂ s.f. 1. Emoţie puternică şi violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc. ♦ (concr.) Persoană sau lucru care îngrozeşte. 2. fig. (În sintagma) O groază (de...) = o mulţime, o cantitate mare (de...). –… … Dicționar Român
drac — DRAC, draci, s.m. 1. Fiinţă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuţă. ♢ expr. A fi dracul gol (sau împieliţat) sau a fi drac împieliţat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteţ, poznaş.… … Dicționar Român
minune — MINÚNE, minuni, s.f. 1. Fenomen ieşit din comun, surprinzător, atribuit forţei divine sau altor forţe supranaturale. ♢ loc. adv. Ca prin minune = dintr o dată, pe neaşteptate. 2. p. gener. Lucru, fapt, fenomen uimitor, neobişnuit, extraordinar;… … Dicționar Român
optim — ÓPTIM, Ă, optimi, e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ spec. Care asigură cea mai mare eficienţă economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. Trimis de… … Dicționar Român
sfânt — SFẤNT, Ă, sfinţi, te, adj., subst. I. adj. 1. Epitet dat divinităţii, considerată ca întruchipând suprema perfecţiune şi puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificaţi de biserică. ♢ Sfântul părinte = titlu dat papei de către catolici. ♦ (Rar; despre… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
nevoie — NEVÓIE, nevoi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuinţă, necesitate, cerinţă; spec. chestiune, situaţie, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant. ♢ loc. adj. şi adv. (Astăzi rar) De nevoie = (strict) necesar,… … Dicționar Român
